Această postare este inspirată de o imagine primită de soțul meu ieri seară, pe contul său de facebook. Cu scuzele de rigoare, asigurându-vă că port un respect profund oricărei persoane cu părul cărunt, ma simt datoare fata de voi să afișez imaginea cu pricina, în ciuda faptului că umorul ei este la limita obrăzniciei. (vzi sfarsitul articolului.)
In ultima vreme citesc și aud despre tot mai mulți oameni cu o vârstă impresionantă, dar cu o condiție fizică și mentala ce îmi crează complexe: Fauja Singh, celebrul marathonist, supranumit “tornada cu turban”, a început să alerge la vârsta de 89 de ani, a terminat nouă maratoane și s-a retras din competiție anul acesta, având 101 ani; Gladys Burril a fost declarată în 2011, la 92 de ani, în mod oficial cea mai … cum să-i spun? bătrână? vârstnică? femeie ce a terminat un maraton; la 102 ani, Ma Xiuxian din China a devenit cea mai bătrînă elevă din lume…
Şi acum vine marea întrebare: cum poate ştiinţa să explice un fenomen ca Fauaja Singh, Gladys Burril sau Ma Xiuxian? Care e secretul longevității? Putem îndrăzni să visăm măcar că vom ajunge vârsta lor, pe picioarele noastre? Iată ce scriam cu ceva timp în urmă într-un articol publicat în ELLE, ”Cum să trăiești 100 de ani” ( fragmente).
” E evident pentru oricine că pentru a ajunge la 100 de ani ai nevoie de o moştenire genetică sănătoasă şi de un stil de viaţă echilibrat, dar în ce măsură longevitatea individului depinde de unul sau altul dintre aceşti factori? Aceasta e întrebarea.
Studiile statistice începute în 1988 arată că numai 20-30% din speranţa de viaţă este determinată genetic, iar factorul dominant în acest mister este stilul de viaţă. Poţi avea gene de Mercedes-Benz dacă nu schimbi niciodată uleiul, nu vei rezista nici cât un Ford Escort care e îngrijit ca la carte. Cred cu tărie că oricine câştigă dreptul de a adăuga 25 de ani peste limita de 60, care ne sperie (până la această vârstă se presupune că suntem sănătoşi şi în putere), dacă îşi echilibrează stilul de viaţă. Din păcate, asta nu e tocmai uşor pentru un individ crescut în civilizaţia vestică, cu o dietă bogată în calorii şi lipsită de exerciţii fizice.
Prin contrast, stilul de viaţă tradiţional al locuitorilor din Okinawa (o insulă din Japonia renumită pentru longevitatea locuitorilor săi) pare anume construit pentru a-i face să trăiască veşnic. Toţi bătrânii din Okinawa sunt activi, fac o mulţime de exerciţii fizice şi mentale, iar dieta lor e exemplară: săracă în grăsimi şi sare, bogată în fructe şi vegetale, cu multe fibre şi antioxidanţi care potejează organismul de cancer, boli cardiovasculare şi atac cerebral.. Dar nu e vorba numai de ceea ce mănîncă locuitorii din Okinawa, ci mai ales de cît mănîncă ei. Practică o filozofie alimentară numită hara hachi bu, care, în traducere liberă, înseamnă „8 părţi din 10”. Mai exact, locuitorii din Okinawa mînăncă pînă se satură în proporţie de 80% . În termeni calorici, aceasta înseamnă 1800 de calorii (în comparaţie cu 2500 cât manâncă un european sau un american). Ori s-a demonstrat deja că simpla restricţie calorică are un efect pozitiv în ceea ce priveşte longevitatea.
Bătranii din Sardinia, o altă zonă faimoasă pentru longevivii săi, se aseamănă uluitor de mult cu cei din Okinawa. Au o viaţă foarte activă şi au legături sociale foarte puternice. Familiile şi prietenii numeroşi sunt mereu aproape, pentru a le împărtăşi bucuriile sau necazurile, eliberându-i de poverile emoţionale.
Dar, dincolo de genetică și stil de viață, se pare că există 16 trăsături de caracter şi 4 mecanisme de supraviețuire comune tuturor longevivilor planetei: centenarii sunt dominatori, or să facă totul în felul lor propriu şi nu pot fi daţi la o parte sau abătuţi de la drumul lor cu uşurinţă. Majoritatea sînt suspicioşi. Nu primesc informaţiile la un nivel superficial, ci aprofundează problema şi o întorc pe toate feţele. Sunt în general practici, nu idealişti şi privesc viaţa foarte relaxat. Cu alte cuvinte au un caracter puternic, dar nu sunt inflexibili. Au un bagaj uriaş de cunoştinţe, demonstrând abilităţi multiple şi o capacitate de a învăţa, absolut remarcabilă. Centenarii nu sunt bogaţi, dar asta nu-i deranjează. Trăiesc cu picioarele pe pămînt.
Stiinţa medicală a mărit considerabil speranţa de viaţă, e adevărat, dar noi o devorăm zi de zi, blocaţi în spaţii închise, îndopându-ne cu alimente grase şi procesate, inspirând şi expirând gazele de eşapament în trafic. Nu am descoperit încă elixirul vieţii, în schimb savurăm zilnic otrava perfectă. Există bun simţ în schema longevităţii: să mănânci puţin, să mergi pe jos, să tricotezi… Dacă nu îţi poţi păstra prietenii, fă-ţi alţii noi. Umple-ţi fiecare clipă cu lucruri frumoase, încât să nu ai timp să mori. Sau cel puţin să nu regreţi nimic, când va fi să dispari. ”
Pentru a citi în întregime articolul, accesează http://www.elle.ro/Sanatate-Dieta/Health/Cum-sa-traiesti-100-de-ani-1368034?p=1