“Don’t you wish you could take a single childhood memory and blow it up into a bubble and live inside it forever?” (Sarah Addison, Lost Lake)
” Stiam că o să veniți. Toată dimineața a cântat cocoșul în prag.” Când auzeam asta știam că a început vacanța. Aveau să urmeze trei săptămâni de libertate deplină, în casa bunicilor din partea mamei.
Ne lepădam degrabă bagajele, claie peste grămadă, în mijlocul curții și dădeam fuga în părul din spatele casei (același în care, pe vremuri, pe la 10-11 ani, mama își făcuse studio de radio, lansându-și cariera muzicală) să ne anunțăm sosirea și să ne omorâm pofta cu cele mai zemoase si dulci pere pe care le-am gustat vreodată. Apoi plecam la Criș. Pe drum ne luam la ceartă cu curcanul vecinului (numai așa, ca să vedem cum i se roșesc mărgelele) și-apoi ne ceream iertare, îndopându-l cu dude negre culese de pe jos; mângâiam toți câinii și toate mâțele ce ne ieșeau în cale; fugăream găini și rațe; furam porumb prin gard din curțile oamenilor, să-l frigem la foc domol pe malul Crișului, când ne-o răzbi foamea; izbeam cu pietre și strigăte în fântâni (credeam că pe fundul fiecărei fântâni trăiește un broscoi uriaș, ce o păzește și împlinește dorințe, iar noi aveam multe cereri) și împleteam cununi din flori și sălcii să ne ferim de soare…
Plecam patru din curtea bunicilor: eu, surorile mele (Anca și Raluca) și verișoara noastră (Florica). Pe dolmă (așa se spune în Ardeal la malul Crisului) ajungeam 15. Și-atunci să te ții, distracție! Ne bălăceam și săream si ne cufundam până ni se zbârcea pielea pe noi și ni se învinețeau buzele de frig, că ne uita Dumnezeu în apă, mult după apusul soarelui.
Când ajungeam acasă, cu praf de stele-n păr și-n privire, ne omoram foamea la repezeală cu ce ne punea bunica dinainte și-apoi degustam – cu lingurițe aurite și șervete de mătase brodată – poveștile lui tata Mița. (Așa le spuneam bunicilor mei: tata Mița și mama Sofe .) Erau atât de savuroase că ciuguleam și firmiturile. Vorbea despre război. Dar o făcea cu atâta har, cu atâta umor și-atâta împăcare încât părea o aventură colosală. Nimeni nu murea în poveștile lui. Eroii lui (colegi de-armată) iubeau, visau, doineau, își făceau farse și râdeau cu poftă.
Aproape de miezul nopții ne prăbușeam în paturile înalte, cu miros de fân cosit și vânt de vară.
…
Am retrăit toate aceste amintiri în mai puțin de trei secunde. Era incredibil! Primisem la testat un produs nou (săpunul negru din gama Pure by Diana Anghel) si iaca: în locul unei experiențe cosmetice mă alesesem cu propria-mi copilărie la borcan. Așa că… știți ce-am făcut? Am închis capacul și mi-am pus timpul la păstrare.
Într-o seară însă, în care stelele-mi au uitat să mai răsară, mi s-a făcut poftă să mă cufund în dor. Am deschis borcanul, am luat o boabă din pasta translucidă, de un negru-verzui ca de otravă, și-am descântat-o în palme, cu apă curată, până s-a făcut albă și catifelată. Cu ochii-nchiși mi-am îngropat fața în mirosul acela bun și drag de rufe curate uscate la soare, de frunze strivite în pământul reavăn, de ploaie de vară pe prispa casei, de îmbrățișarea bunicilor mei și am simțit că mă vindec de tot și de toate. Și-n noaptea aceea am privit cerul negru în alt chip. Mi-am dat seama că nu am nevoie de niciunul dintre lucrurile anapoda în care aiurea mă pierd. Că singurul loc în care sunt și pot fi fericită este propria mea viață. Nu trebuie decât să o vizitez din când în când, să o ating, să o miros, să o cânt, să mă conving că tot ce numesc minunat, miraculous, magic, a existat cu adevărat.
Cu dragoste,
PS. Despre săpunul negru și întreaga gamă Pure by Daiana Anghel puteți citi aici. Tot pe site găsiți și câteva retete de îngrijire cu acest produs, absolut fenomenale. Eu il folosesc în fiecare zi de două luni déjà și sunt îndrăgostită de el. Curăță atât de frumos și catifelat și în profunzime, încât îmi sterge de pe chip și anii și gândurile și imperfecțiunile.
Dacă obișnuiți să folosiți fond de ten sau alte produse de machiaj, vă sfătuiesc să le ștergeți mai întâi cu un demachiant și abia apoi să aplicați săpunul negru.
Dacă nu vă place varianta dezbracata de zorzoane, o puteți încerca pe cea cu eucalipt. (Copiii mei, mai orășeni ca mine, o preferă pe aceasta.)
Puteți folosi săpunul negru și pe corp, împreună cu mănușa de gomaj kessa.