Muzica trupului tău

“You are a function of what the whole universe is doing in the same way that a wave is a function of what the whole ocean is doing.” (Alan Watts)

 

Pe o stradă retrasă din centrul Vienei, în spatele Operei, într-o clădire cu patru caturi, există un muzeu fenomenal. Se numește Haus der Musik. La etajul doi, în prima încăpere, în niște nișe minuscule, ca niște cuiburi de pescăruși albaștri, stau ascunse sunete stranii: strigătul uitat al unei maimuțe în spațiu, huruitul metalic al metroului ce sparge măruntaiele New Yorkului,  vuietul oceanului planetar, pulsația adormitoare și chemătoare a găurilor negre din spațiu…

Prin semiîntuneric, cu simțurile  stârnite  la maxim, înaintezi în cea de-a doua încăpere și-aici… te pierzi într-o muzică densă și gravă, cu sclipiri de șampanie deschisă-n miez de noapte, și te cuprinde-o liniște-neliniște moale și caldă ca la întoarcerea dintr-o a naibii de lungă rătăcire. Deslușești din literele scrise pe pereți că ești în mijlocul universului și muzica ce te-nconjoară e-a cosmosului și dintr-o dată te simți copleșit și mic și din cale-afară de deștept.

Cu un singur pas ajungi în ce-a de-a treia încăpere. E plină de lumini albastre curgătoare și auzi atât de multe sunete-nfundate – sute sau poate mii – încât muzica ce-o compun sună a liniște. Ți-e cunoscut felul acesta de liniște. Îl cauți în creierul tău. În sufletul tău. Si când îți amintești ți se taie genunchii de emoție: e muzica lumii din vremea când tu nu făceai încă parte din ea.

De-aici ordinea încăperilor  nu mai contează pentru că tot ce te-nconjoară e muzică: o creezi (arunci zarurile și se naște o polcă, transformi în vals o mângâiere…), o diseci, o sucești și-o îndoi și-o răsucești în spirale aidoma AND-ului tău. Îți curge muzică prin vene și plămânii ți-s plini de ea. În dinți îți scrâșnesc frânturi de simfonii, iar de-ndrăznești să plângi (de bucurie sau de uimire) din ochi îți curg note muzicale.

Nu-ți fie teamă. E-o boală ce (din păcate) trece repede (aidoma îndrăgostirii). Până a doua zi toate simptomele fazei acute vor dispărea, lăsându-ți pentru totdeauna în suflet un dor și-o taină.

Se spune că suntem toți interconectați, de la primul pământean, până la ultimă fărâmă de praf cosmic. Că dansăm/cântăm/vibrăm/visăm aceeași simfonie fantastică, universală. Că starea de boală/nefericire/cosmar apare atunci când pierdem ritmul și spargem armonia, rătăcind pe o altă frecvență decât ne-a fost încredințată. Nicăieri această terorie (susținută recent cu studii și calcule complicate de fizicieni și gânditori reputați)  nu a fost demonstrată mai frumos și mai convingător ca la etajul doi din Casa Muzicii, în Viena.

Dar dacă există boala pierderii muzicii cosmice, care e leacul, mă veți întreba? Odată ce-am încetat s-o auzim o mai putem compune? Odată ce-am distrus partitura o mai putem rescrie?

Pe o stradă nu tocmai retrasă, nu foarte departe de centrul Bucureștiului, într-o clădire cu patru caturi există ceva fenomenal: o „casa a muzicii” in miniatura.  Se numește Alpha Sphere. E-nchisă într-o încăpere de la etajul patru. Aici, pe semiîntuneric, cu simțurile  stârnite  la maxim, leganat(a) in cuibul tau de pescarusi albastri, te pierzi într-o muzică densă și gravă, cu sclipiri de șampanie deschisă-n miez de noapte, și te cuprinde-o liniște moale și caldă ca la întoarcerea dintr-o a naibii de lungă rătăcire. Ai 25 de minute  de taina ca sa transformi huruitul metalic  ce-ti sfarteca maruntaiele in muzica adormitoare si chematoare a gaurilor negre din spatiu, sa a diseci, sa o sucesti si sa o rasucesti pana ce o transformi in spirale aidoma AND-ului tau.  Ai 25 de minute sa dai timpul inapoi pana in mijlocul universului, acolo unde muzica suna a liniste , pentru ca la capatul lor, cu inima si plamanii plini de simfonia cosmica, sa te ridici tanar si luminous si viguros  si bun. Ah, am uitat: si foarte destept.

 

Cu dragoste,

 

 

 

 

 

 

PS:  Alpha Sphere se gaseste numai la Clinica Eliade (Bdul Mircea Eliade nr 36 Bucuresti). Mai multe puteti citi aici.

PPS. De vreți să știți ce muzică m-a leganat când am scris acest articol, click aici.