Eu zic așa: să învățăm să (ne) vedem cu ochii celui ce ne iubește.
Să (ne) judecăm cu setea celui ce ne dorește.
Să (ne) iertăm (de) toate idealurile impuse în apa vie a inimii lui.
Și abia după ce vom știi să (ne) rostim – curat și fără șovăire – numele sublim dobândit în acest tainic botez, să încercăm să (ne) cunoaștem cu proprii noștri ochi.
Și poate-o să (ne) iubim…
Vorba lui Nichita (Stănescu): “Dacă nu ești în stare să recunoști iarba după verde și apa după sete, nu-i va fi niciodată nimănui dor de tine.”
In 1976, fotograful american Allan Teger a început un proiect senzațional: o serie de fotografii în care relieful voluptuos al trupului feminin crează … o lume. In realizarea acestor imagini colosale, nu a folosit Photoshop sau alte metode de editare.
Foto: http://www.walltowatch.com/view/9302/The+Female+Body+as+a+Landscape
