Ce poate și ce nu poate face o cremă

Nu există zi lăsată de la bunul Dumnezeu în care să nu fiu întrebată – de prietenele mele, de prietenele prietenelor mele, de prietenele prietenelor prietenelor mele, de mama, de mătușa, de vecină, de mama  vecinei, de vânzătoarea din colț – ”ce cremă crezi că mi se potrivește? Ce mi-ai recomanda?” Acest articol le este dedicat lor și milioanelor de femei pe care reclamele cosmetice  le-au adus intr-o stare iritanta de confuzie.

La ora actuală, a alege (pe cont propriu, fără recomandarea unui dermatolog) o cremă antiaging din oferta halucinantă de pe piață, e o încercare complicată și destul de hazardată. Chiar dacă lucrurile pe care le promite un anume produs sunt reale, felul în care sunt puse în frază pot genera confuzii și neînțelegeri.

De exemplu, companiile cosmetice ne bombardează cu informații despre procentul în care crema lor șterge ridurile de pe chipul nostru. Nu spun că ar fi un lucru rău. Problema e că multe femei cred că “o reducere cu 50% a ridurilor vizibile” înseamnă că jumătate din ridurile de pe chipul lor vor dispărea. Nu, draga mea, acest procentaj înseamnă că, după X săptămâni de utilizare a produsului respectiv, adâncimea ridurilor, măsurată în laborator, se va micșora cu 50% (fapt care este aproape imposibil de perceput cu ochiul liber). Cremele nu șterg ridurile de expresie sau pe cele datorate lipsei de tonus. Numai toxina botulinică (Botoxul) și acidul hialuronic injectabil au acest privilegiu. În schimb, pot prelungi sau amplifica efectul lor și pot preveni apariția altor riduri.

Sau: să presupunem că pielea ta este lipsită de tonus și știi din reviste, ziare, informațiile de pe net, că are nevoie de un plus de colagen (o substanță ce se produce în mod natural în stratul profund al pielii și are rolul de a o menține netedă, suplă și elastică). Ce faci? Alegi o cremă ce conține colagen și… ai făcut o investiție inutilă. Folosit în cremă, ca ingredient, colagenul nu face altceva decât să hidrateze pielea, deoarece nu poate penetra în profunzime și nici nu poate înlocui colagenul pierdut prin îmbătrânire. Pentru a stimula producerea de colagen, cum are nevoie un ten lipsit de fermitate, există alte procedee, alte creme, alte substanțe (retinolul, de exemplu).
Tonifierea este un alt termen greșit înțeles. Cremele de tonifiere acționează la nivelul pielii, nu la nivelul musculaturii. Deci, pot retexturiza tenul aspru, uscat, lipsit de elasticitate, redându-i suplețea, catifelarea și strălucirea din tinerețe și, uneori, pot îmbunătăți conturul feței. Dar nici o cremă din lume nu îți poate ridica trăsăturile căzute din cauza vârstei. Pentru asta ai nevoie de o intervenție la nivel muscular, prin filere injectabile sau lifting facial.

Și dacă tot am început cu veștile proaste, trebuie să vă spun că nicio cremă din lume nu ne poate scăpa definitiv de petele pigmentare (pentru asta există laserul și peelingul chimic), dar le poate estompa, uniformizând culoarea tenului și, mai ales, poate preveni reapariția lor pentru o lungă, foarte lungă perioadă de timp.
Hai să tragem linie: dacă tuturor acestor greșeli de interpretare le adăugăm așteptările noastre iraționale de la o cremă, veți înțelege de ce majoritatea femeilor cumpără nu un produs cosmetic, ci un borcănaș cu vise imposibil de obținut. Nu dam cremei noastre de toate zilele nicio șansă, chiar dacă am ales produsul potrivit.
Un studiu făcut de Dior (îl găsiți pe internet) arată că majoritatea femeilor renunță la o cremă (chiar dacă au plătit o sumă impresionantă pentru ea) dacă nu atinge rezultatele scontate în 11 zile. Cremele ieftine primesc din partea noastră un credit de patru zile.

Doamnelor, ce e în mintea noastră? Ne-au trebuit zeci de ani petrecuți în soare, cluburi, poluare și diete aberante, pentru a ne distruge tenul și acum vrem să-l refacem în câteva zile? Până și retinolul, cel mai puternic ingredient antiaging descoperit vreodată, are nevoie de opt săptămâni pentru a-și exercita magia. Ce așteptări avem atunci de la o biată cremă ce se vinde, liber, în supermarket sau în beauty shop? Nicio companie cosmetică nu își permite să folosească în concentrație prea mare un ingredient activ puternic într-o crema ce se vinde fără prescripție medicală. De ce? De groaza noastră.
Hai să recunoaștem: dacă ne ustură pielea după ce am utilizat două zile o cremă cumpărată de la supermarket, suntem îngrijorate și revoltate. În schimb, dacă o luăm de la dermatolog, suntem supărate când aceste reacții nu au loc.
Pe de o parte, citim mereu că 60% din ceea ce punem pe piele intră în organismul nostru și asta ne sperie. Pe de alta, auzim că nici măcar jumătate din ingredientele unei creme nu pot penetra în piele, iar asta ne revoltă. Cine să mai înțeleagă ce vrem?
Ei bine, am să vă spun punctul meu de vedere: nu mă interesează deloc unde acționează crema, la suprafață sau în interiorul pielii și nici dacă mă ustură sau nu când o aplic pe față. Dacă poate fi dovedit cu studii științifice și susținut cu date că, folosind un anume produs, voi avea un ten de înger, jos pălăria: cumpăr!
Atenție, însă, ideea mea de studii științifice nu include testele in vitro și nici metodele stupide de testare (de exemplu, să masezi zilnic un porc cu cremă de față, să-l învelești în folie de plastic și, în final, după trei săptămâni de experimente absurde, să declari cu mândrie că pielea lui a devenit mai catifelată, deci crema funcționează). Singurele teste relevante pentru mine sunt cele făcute pe un esantion considerabil de femei, în condiții reale de viață, pe o perioadă de timp determinată, supravegheate de o personalitate respectată în dermatologie, susținute cu studii științifice independente.
Există o mulțime de companii care își testează produsele după această metodă și știu câteva produse remarcabile. Din păcate, însă, noi femeile suntem ușor de păcălit cu un ambalaj elegant, o etichetă frumoasa și o textură plăcută.

Este renumită pățania celor de la Elizabeth Arden, povestită de însuși Tony Vargas, pe atunci vicepreședinte al departamentului de cercetare și dezvoltare, într-un interviu preluat de toate revistele de prestigiu: “Ca de obicei, pentru testarea unui produs nou, am folosit două grupuri de femei. Primului grup i s-a dat o cremă cu o textură luxoasă, catifelată, dar inactivă, iar celuilalt o cremă cu o textură mai puțin plăcută, dar plină de ingredienți activi. După opt săptămâni, testele științifice au dovedit, așa cum era de așteptat, că primul grup nu a înregistrat nicio îmbunătățire în aspectul pielii, în schimb, în cazul celui de-al doilea, progresul a fost spectaculos. Problema a apărut la chestionare, când voluntareele noastre au declarat contrariul: cele din primul grup (cu ingrediente inactive) erau convinse că aspectul pielii lor s-a îmbunătățit, în vreme ce femeile din al doilea erau dezamăgite că produsul testat nu a funcționat.”
Iată de ce, în cei 15 ani de când lucrez ca beauty writer, am facut propria mea cercetare și am înregistrat toate rezultatele remarcabile: pentru mama mea funcționeaza gama Nivea Q10 și Gerovital H3 , în vreme ce sora mea mică este dependentă de Dior Capturenu iar cumnata ei nu poate trăi fără Avene; prietena mea Ilinca arată splendid de când foloseste La Prairie ; cumnata mea a fost dedicate produselor Vichy acum s-a reorientat spre Ivatherm; sora mea cea mare nu-și începe ziua fără doza ei de Lancome Absolue; cât despre mine, sunt mare fan Estee Lauder (mai ales Advanced Night Repair), Ivatherm, Gerovital, Apivita,  Avene, LOccitane, Guinot și Jonzac.
Pentru a-ți face viața mai ușoară, de azi înainte voi încerca să te țin la current ori de câte ori voi remarca o cremă cu efect spectaculos pe chipul prietenelor mele, al cititoarelor și chiar al femeilor de pe stradă, pe care, în numele frumusetii, nu mă sfiesc niciodată să le întreb: “Nu vă supărați, ce cremă folosiți?”

Nota: Acest articol a fost inspiriat de  dr. James Leydon, profesor de dermatologie la University of Pennsylvania, o autoritate recunoscută și respectată în întreaga lume, pe care l-am întâlnit la începutul anului 2008 la Paris, în cadrul unui eveniment organizat de RoC. Domnia sa a făcut atunci o declarație șocantă și curajoasă (pe care a susținut-o cu exemple): “Unele companii cosmetice solicită teste de produs, dar le reinterpretează în funcție de cerințele de marketing și publicitate. Nu e de mirare că femeile își pierd încrederea în produsele cosmetice”. L-am  publicat în revista The One, în mai 2008.

Foto2: Jean Seberg in Bonjour Tristesse, 1958, Columbia Pictures