Avem nevoie de soare

 

 

 

 

Cu vreo doi ani în urma (daca nu ma însel), am publicat în revista The One un articol despre beneficiile expunerii la soare, care, la vremea respectiva a stârnit oarecare rumoare între dermatologi. (Veti vedea de ce.) Asadar, cand presa, media si bloggurile va spun sa va feriti de soare, eu fac opinie separata: bucurat-va de raze, de caldura, de lumina. E hrana pentru suflet si trup. (Iar pentru a le face pe plac si distinsilor mei colaboratori ce au atâta grija de pielea noastra, promit sa revin curând cu un articol despre protectia solara.) Lectura placuta (la soare, daca se poate)!

De când dermatologii ne-au anuntat, sec si la obiect, ca expunerea la soare este una din principalele cauze ale declansarii cancerului de piele, adica acum mai bine de un deceniu, am spus adio bronzului si obiceiului de a sta la soare. “Nu am de gând sa ma expun unui risc inutil, asa ca, de acum încolo, voi trai în întuneric, ca un vampir”, mi-am spus atunci si m-am tinut de cuvânt. Asta nu înseamna ca nu am mai pus piciorul pe plaja. Nici vorba, dar de fiecare data, aveam grija sa îmi acopar pielea cu o multime de creme de protectie, sa îmbrac caftane cât mai lungi, sa port ochelari de soare cât mai mari si palarii cu borurile cât mai largi.

Ei bine, luna trecuta credinta mea ca fac ceea ce se cuvine a fost zdruncinata din temelii de o stire de senzatie: eforturile mele de a ma tine departe de soare nu numai ca sunt inutile, dar, în fapt, nu fac decât sa sporeasca riscul aparitiei cancerului. Exista dovezi stiintifice care atesta ca razele solare, desi provoaca pe de o parte pacatosul cancer de piele, ne protejeaza de o multime de alte forme de cancer, mai periculoase si mai agresive (cancer de sân, de colon, de plamâni, de stomac…), de boli autoimune, hipertensiune arteriala, diabet si osteoporoza. Se pare ca acest beneficiu se datoreaza în întregime vitaminei D, care devanseaza net beneficiile oricarui alt antioxidant, minerala sau vitamina atunci când vine vorba de protejarea sanatatii noastre.

Dar ce este aceasta miraculoasa vitamina D? Citez dintr-un articol al profesorului Dr. Horatiu D. Bolosiu, publicat în Saptamâna medicala:  “Vitamina D este esentiala pentru sanatatea omului, nu numai în ceea ce priveste oasele, dar si pentru muschi, echilibrul glandelor endocrine si functionarea sistemului nervos si chiar combaterea inflamatiei. Fiecare celula din organismul nostru are un receptor de vitamina D. Principalul sau rol este asigurarea cresterii si mentinerea integritatii oaselor. În lipsa ei, copiii sufera de rahitism, iar adultii de o boala osoasa înrudita, osteomalacia, ambele fiind caracterizate prin mineralizarea deficitara a tesutului osos. Ar trebui, totusi, sa remarcam ca denumirea acesteia ca vitamina nu este potrivita. Prin definitie, vitaminele sunt substante pe care organismul nu le poate „fabrica” singur în cantitate suficienta si trebuie sa si le ia din alimente. Or, sursa principala a acestei substante, vitamina D, este formarea sa în piele dintr-un compus înrudit cu colesterolul, sub actiunea razelor solare. Sursa alimentara este aproape nesemnificativa si nepractica, pentru ca, pentru a-si acoperi nevoile zilnice o persoana ar trebui sa consume zilnic 25 de conserve de ton, 90 de oua sau 7,5 litri de lapte integral.

Mai mult de jumatate din populatia normala a globului are niveluri inadecvate de vitamina D, din cauza alimentatiei deficitare în aceasta substanta, dar mai ales pentru ca nu se expun suficient la soare. Toate acestea fac dificila obtinerea din surse naturale a cantitatii de 400-600 unitati/zi de vitamina D, absolut necesare mentinerii sanatatii. Exista însa câteva solutii: promovarea expunerii la soare, adaugarea vitaminei D în alimentele obisnuite sau utilizarea de suplimente nutritive care pot fi obtinute fara prescriptie.”

Ce am înteles eu de aici? Vestea buna este ca suplimentele nutritive pot compensa carentele de vitamina D. Vestea rea: pentru a preveni cancerul si osteoporoza am nevoie de o cantitate mai mare decât credeam din aceasta vitamina.

Adevarul este ca, în ciuda obsesiei mele de a duce un regim de viata cât mai sanatos, de a-mi asigura necesarul de substante nutritive, nu am dat niciodata atentie acestei vitamine D. Mereu am considerat ca, de vreme ce oasele nu mi se îndoaie, totul trebuie sa fie în regula. Din pacate, se pare ca m-am înselat. Chiar daca nu am semne evidente de carenta, nu înseamna ca muschii si oasele mele nu sufera.

Exista doua metode pentru a-ti testa nivelul de vitamina D si starea sistemului osos: testul de sânge si osteodensitometria.

Testul de sânge este simplu: daca concentratia de vitamina D este sub 20 ng/ml, ai o deficienta îngrijoratoare. Între 20 si 30, cantitatea de vitamina D existenta în organism este ineficienta pentru buna lui functionare, iar peste 30, ai un nivel optim de vitamina D, care face ca fiecare celula din corpul tau sa functioneze impecabil.

Ceva mai spectaculoasa este masurarea densitometriei osoase cu raze DEXA (la Academica Medical Center, str. Pitar Mos, nr. 20, tel:021.314.40.51). Osteodensitometria DEXA este una dintre cele mai moderne tehnici de masurare a densitatii osoase si reprezinta o metoda de detectare a osteoporozei, precum si a altor probleme ale tesutului osos, care foloseste raze X de densitate diferita ce strabat osul. “Avantajele acestui sistem sunt multiple”, mi-a explicat Dr. Carmen Barbu. “Tehnica nu este dureroasa, dozele efective de iradiere sunt foarte scazute (detecteaza modificari foarte mici ale densitatii osului cu o expunere minima la radiatie), se poate efectua la diverse nivele, mai frecvent pentru sold (col femural), coloana vertebrala lombara, antebrat. Astfel se evita riscul consecutiv osteoporozei de aparitie a fracturilor ce presupun disconfort si disabilitati invalidante, pe termen lung, cum sunt: durerile mari, imobilizarea prelungita cu atrofii musculare consecutive, complicatii trombo-embolice, escare de decubit, îngrijirile medicale la domiciliu prelungite, ce presupun costuri ridicate.”

Se pare ca va trebui sa îmi regândesc întreaga politica de toleranta zero fata de ultraviolete. Am ajuns la concluzia (si aceasta este parerea majoritatii specialistilor, chiar daca dermatologii ma vor contrazice cu vehementa) ca singura solutie pentru a asigura doza optima de vitamina D este expunerea moderata (dar fara SPF) la soare între 10am si 4pm. (Pentru a întelege ce înseamna acest moderat, trebuie mai întâi sa estimezi care este intervalul de timp în care pielea ti se înroseste daca stai la soare în mijlocul lui iulie. Sa zicem, 30 de minute. Ei bine, în acest caz, doza ta optima este de 10 minute, nu mai mult, de doua sau trei ori pe saptamâna.) În continuare mi se pare o pierdere cumplita de vreme sa zac pe plaja în abandon total, fie chiar si zece minute. În schimb ideea de a construi castele de nisipi cu puii mei, pe plaja, chiar în dogoarea soarelui, începe sa îmi surâda din ce în ce mai mult. stiu ca în curând îsi vor lua zborul, iar eu voi ramâne an urma lor, cu ochii în soare.

 

postari similare

One thought on “Avem nevoie de soare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *