Mi-a trecut prin cap să mă fac ploaie.
Să curg potop împrejurul tău, în odaie, pe trup. Să-ți intru-n piele, sub piele, în teastă, în gând. Să te inund.
Dinăuntru să-ți spulber zidurile.
Am vrut să mă fac inimă.
Să mă vâr în pieptul tău, lângă inima ta, s-o strâââââââââââng.
Până înveți să taci.
Dar am să mă fac ochi.
Să te privesc, să te închid, să te deschid, să te îmbrac, să te dezbrac, să te orbesc, să te zdrobesc, să mă găsesc. Apoi să uit.
Mă iau înapoi!
