Noduri

Acum știu ce-aveai să-mi spui

când ceru-aprindeai în fiecare noapte

și-l căutai răsfrânt în vorba mea,

arzând în ochii mei.

Acum știu ce puneai la cale:

făceai stele-nod între visul meu și dorințele tale;

între pofta mea și gândul tău;

între mâna ta și trupul meu;

între dorul tău și gura mea.

Între noi doi. Nu-i asa?

Cum știu că niciodată n-ai îndrăzni

plasa de stele asupra-mi s-arunci

-ți-e teama a mă îmblânzi –

în astă noapte, fac eu primul pas:

cu ochii închiși, de aripi mă dezbrac,

cu mâna stângă-mi rup cercul vechi de pe cap

și, fără podoabe, în cerul tău mă arunc.

Mă scufund,

mă afund,

mă las… să cad…. în nada ta.

Și-astept să vii.

Cu șoapta ta

să mă culegi.

Pe coapse îmi cresc, supus, solzi de lună.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Adrian Borda (www.adrianborda.com) 

 

 

postari similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *