O muză ce se amuză

 

 

Uluitor de ce lucruri simple ai nevoie uneori ca să te reapuci de scris! Muza mea –ce timp de câteva luni s-a dovedit a fi  completamente imună la  Mozart, mozzarella sau Mozilla, Sinatra, lavandă, ciocolată neagră cu mentă sau fără, Nichita, Alifantis, Nichita cu Alifantis, Nichita despre Alifantis, ceai de scorțișoară, masaj în tălpi, masaj în creștet, masaj din tălpi în creștet, mâncare chinezească, japoneză, thailandeză, irlandeză, Dr. Freud, Dr. Oz, Doctorița Plușica,  bețisoare parfumate, păpuși voodoo, apă sfințită  sau știrile de la Antena 3 – mi-a aterizat fix în laptop  imediat ce m-am îmbrăcat în halat și papuci.

Evident, nu e vorba de un halat oarecare și nici de fiștece papuci. Ci de un halat ( Mim), nou intrat în viața mea – alb imaculat, pufos ca un nor văratec și călduros ca încălzirea globală – și de niste papuci strălucitori și ușori ”ca un vis de tinerețe printre anii trecători” (ha, ha!),  primiți în dar de la  copiii mei . Aș fi strigat evrika din toate alveolele plămânilor mei de maratonista și aș fi marcat momentul cu un dans al bucuriei (spre delectarea lui Matei si a Anastasiei) , dacă nu aș fi fost răcită cobză, fără grai (spre delectarea soțului meu – glumesc, dragule, știi bine!) și cu mușchii înțepeniți de febră. Prin urmare, în lipsa celor mai elementare mijloace de comunicare interumană,  mi-am mim-at bucuria și gratitudinea (sensul 1 din Dex – a exprima ceva prin gesturi și mimică, ca un mim) în fața copiilor mei, cât am putut de convingător, după care m-am retras în lumea mea albă, pufoasă, capricioasă, ermetică, cu muza mea albă, pufoasă, capricioasă, ermetică…   Si uite așa,  m-am ales cu o ploaie de texte care o să cadă pe capul vostru unul după altul. Sfârșit.

Morala acestui post? Oh, cum nu se poate mai … complexă! Luați orice panseu din inflația de citate ”profunde” cu autor colectiv de pe FB (începând cu adevărata valoare stă în lucuri simple, și terminând cu never say never sau I will be back) și veți vedea că se potrivește mănușă, precum Nichita cu Alifantis, lavanda cu Sinatra, Dr. Oz cu Doctorița Plușica și păpușile vodoo cu Antena 3.  Iar dacă nu gasiți legătura, scrieți-mi. O să îmi pun în picioare, precum Muc cel mic, papucii magici, o să-mi îmbrac halatul, ca Moș Crăciun, și o să vă scriu un text numai bun să vă lase cu ochii în soare pentru ca toate umbrele să vă rămână în spate, vorba unei autoare célèbre de citate feisbuciste.

Foto: Marina Terauds- Dream (www.marinaterauds.com)

 

 

postari similare

2 thoughts on “O muză ce se amuză

  1. Ceau!!!!!!…bine ca te-ai intors!! eram ingrijorata, ma mai uitam pe Facebook-ul tau sa vad daca totusi mai postezi cate ceva!
    Si ma mai gandeam ca are ceva emailul meu, ca nu imi mai apar postarile tael, apoi verificam pe blog si acolo imi aparea ca ultima oara ai postat in august!
    Na…WELCOME!
    Te pup, Florina

    1. Si eu m-am gandit la tine zilele astea si eram ingrijorata ca nu ai mai dat ncii un semn de viata. Imi poti oricand scrie pe FB. Ma bucur ca esti bine si … iata, ne auzim din nou. Te pup cu drag.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *