Lumea pe dos

Din capul holului până la ușă erau 333 de pași șovăielnici și jumătate. I-am numărat de trei ori până să mă hotărăsc să bat, tot de trei ori, la fel de șovăielnic cum am înaintat: cioc-cioc-cioc. În clipele acelea credeam/vroiam/speram ca cifra 3 să fie magică. În așteptarea răspunsului,  am repetat în minte, la repezeală, exact de trei ori, textul de întâmpinare pe care mi-l pregătisem pe drum: ”Bună dimineața! Eu sunt Lioara, fiica domnului Bradu. M-a trimis tata să vă spun că vă așteaptă la teatru.”

Aveam 16 ani, visam să fiu actriță, intram pentru prima oară fără părinți într-un hotel și o căutam pe doamna Olga Tudorache, cea care urma să-mi fie profesoară , dacă luam examenul de admitere. (Și l-am luat.) Acum vă imaginați scena?

Mă pregăteam să bat pentru a patra oară (și îmi spuneam cu necaz că ăsta e un semn rău, rău, foarte rău!), când ușa s-a deschis larg și în lumina orbitoare ce mi-a îmbătat ochii am văzut … o zână. Jur! Era splendidă, tânără, diafană, blondă și avea cei mai frumoși ochi albastri pe care îi văzusem până atunci.

”Vali, te întorci în zece minute, da? Să nu mă uiți aici!” s-a auzit de undeva, de Dincolo, o voce uscat-sonoră, ca un croncănit (Mulțumesc, Mihnea Columbeanu, pentru descriere.) .

”Doamna Olga e în cameră”, mi-a susurat zâna – pe numele ei adevărat Valeria Sitaru, o actriță/scriitoare/profesoară minunată ce m-a binecuvântat peste ani cu prietenia ei- dăruindu-mi un zâmbet de încurajare ce-ar fi oprit războaie. Apoi a dispărut.

Nimic nu ar fi putut să mă pregătească pentru ceea ce mă aștepta Dincolo: vârâtă într-un colț al camerei, în pijama, Doamna Olga stătea în cap.

”Bună dimineața. Sunt Lioara…. Tata vă așteaptă la teatru.” mi-am spus poezia absent, timid, perplex, cu ochii cât cepele.

”Bine. S-aștepte. Și șterge zâmbetul ăla tâmp de pe fața ta!”

…

Aceasta a fost prima mea întâlnire cu Doamna Olga Tudorache (ulterior am descoperit dincolo de masca autoritar-arțăgoasă pe care obișnuia să o afișeze un om cald și blând, de o sensibilitate maternă, cu un umor subtil și o inteligență ieșită din comun, care trăia fiecare clipă cu o pasiune devastatoare) și prima mea întâlnire cu practicile yoga (asupra cărora, în anii adolescenței mele, planau suspiciuni oculte).

Dacă de Doamna Olga m-am despărțit după un an (domnia sa a preluat o altă clasă) câteva dintre exercițiile yoga deprise în primul an de facultate sub îndrumarea ei m-au însoțit și m-au ajutat toată viața. Favoritul meu ramâne – în mod ironic – statul în cap.

Beneficiile lui fizice si mentale sunt uluitoare, cu condiția să fie practicat zilnic, timp de 10 minute. Oh, pare puțin, dar nu vă așteptati sa reusiți aceasta performanță din prima încercare. Statul în cap e un exercițiu extrem de solicitant (practicanții yoga îl numesc ”regele asanelor”), pentru trenul superior (gat, brațe, trunchi, abdomen și zona lombară), dar mai ales pentru voință. Te face să simți fiecare fibra din corp, fiecare bătaie de inimă și fiecare fracțiune de secundă ce trece. De aceea, chiar dacă sunteți într-o formă fizică bună, vă sfătuiesc să începeți progresiv, cu un minut, apoi două, trei … zece. Si nu vă dați bătuți chiar dacă vi se urcă sângele la cap, chiar dacă vedeți întreaga lume cu susul în jos și chiar dacă perspectiva asta vă face să tremurați din toți rărunchii (la propiu și la figurat).  Uneori, pentru a opri timpul în loc, pentru a avea o viață lungă și fericită, pentru a ne transforma trecerea prin lume e nevoie să schimbăm puțin… perspectiva.

…

Vreti să știți ce s-a întâmplat după ce am părăsit camera de hotel în acea zi din adolescența mea, la Oradea ? Să spunem că Vali nu s-a întors după zece zece minute, ci a întârziat… o vreme. Că a găsit-o pe Doamna Olga în aceeași poziție, cu fața roșie, tremurând din toate încheieturile. Că a comentat cu vocea ei sonor-uscată, ca un croncănit ”Cu siguranță e ceva în atmosferă. Aste zece minute mi-au părut mai lungi ca de-obicei”. Că nu avea să afle adevărul niciodată…

(E posibil ca acest final să fie o ficțiune. Dar nu veți afla adevărul niciodată.)

Nota pentru cei ce nu ma cunosc suficient de bine: in acea perioada tata era directorul Teatrului de Stat din Oradea.

 

Beneficiile statului în cap.

–          Are efect antigeing. Stimulează circulația sanguină la nivelul feței, deci tenul dumneavoastră va beneficia de un plus de nutrienți si de oxigen.  Acționează ca un tratament cosmetic cu efect de lifting și e 100% natural.

–          Îmbunătățește circulația sanguină la nivelul scalpului și stimulează foliculii piloși. Unii practicanți susțin că datorită acestui exercițiu li s-a redus numărul de fire albe. Eu am avut o altă experiență: anul trecut, din cauza stresului, am avut o perioadă în care părul mi-a căzut masiv. Am rezolvat problema cu acest exercițiu și două linguri de polen proaspăt, luate pe stomacul gol în fiecare dimineață.

–          Accelerează metabolismul, stimulează eliminarea toxinelor,

–          Reduce stresul, înlătură depresiile, atacurile de panică, stările letargice, oboseala cronică  și asteniile, prin stimularea glandei pituitare (Glanda hipofiză – pituitară-  este un mic organ endocrin situat într-o cavitate a osului sfenoid, numită şaua turcească, aflată în interiorul cutiei craniene. Glanda este legată de hipotalamus şi, în ciuda dimensiunilor ei mici – are mărimea unui bob de mazăre, cântărind doar 0,5 g – joacă un rol esenţial în organismul uman, controlând secreţia celorlalte glande endocrine prin hormonii pe care îi produce.)

–          Are efect revitalizant și energizant, crește puterea de concentrare, viteza de reacție, încrederea în sine și echilibrul.

–          Tonifică abdomenul, mușchii spatelui, umerii, brațele, gâtul și picioarele.

–          Combate retenția de apă la nivelul membrelor inferioare și stimulează drenajul limfatic.

–          Stimulează funcțiile nervoase și memoria prin creșterea fluxului sanguin la nivelul creierului.

–          Imbunătățește vederea. Aportul crescut de oxigen și nutrienți la nivelul ochilor previne degenerarea maculară și îmbunătățește sănătatea ochiului.

–          Dacă veți combina acest exercițiu cu respirații lungi și profunde, ați găsit rețeta perfectă pentru a scăpa de stres.  (În plus, această poziție stimulează glandele suprarenale, imbunătățind răspunsul organismului la stress.)

Atenție:

1. Nu încercați acest exercițiu dacă aveți probleme cu spatele sau gâtul, dacă suferiți de hipertensiune arterială sau aveți tensiunea intraoculară mărită, dacă sunteți însărcinată sau aveți probleme respiratorii. In general, e bine să cereți sfatul medicului pentru orice exercițiu cu o influență atât de mare asupra sănătății dumneavoastră.
2. Intotdeauna executați exercițiu lângă un perete, care să vă asigure sprijin în caz că vă pierdeți echilibrul.
3. Dacă simțiți o senzație de amețeală sau vi se înțețoșează vederea întrerupeți imediat exercițiul, chiar dacă în mod normal reușiți să susțineți poziția timp mai îndelungat. Starea noastră fizică diferă, din varii motive, de la o zi la alta.
4. Puteți citi mai multe despre aceasta asana (cum trebuie practicată, cum trebuie să începeți, etc) , pe http://www.yogajournal.com/practice/178

 

 

Foto: pentru ca nu am gasit nici o fotografie cu doamna Olga Tudorache in aceasta postura, am ales ca ilustratie o alta diva splendida – Marilyn Monroe, stand in cap pe plaja in 1952 (www.vintag.es)

Cu dragoste,