Pe Alin Gheorghiu îl știu de exact 24 de ani. Repetam împreună pentru un spectacol (ce nu s-a mai jucat, din păcate), iar el (pe atunci tânără speranță a baletului românesc, desi nici macar nu terminase liceul) trebuia să mă ajute să duc la bun sfârșit – cu grație, plutind suav ca o lebădă – un anume dans. (Vai lui!) Odată cu repetițiile s-a terminat și cariera mea în dans. În schimb a lui Alin a continuat strălucitor: prim balerin la Opera Natională București, apoi prim balerin la Landestheater din Salzburg. Totuși, în ciuda tuturor premiilor și premierelor aclamate de presa internatională, cel mai grozav rol al lui Alin este acela de tată. Are o minunăție de copilă – Iulia- pentru care merită toate aplauzele. Nu e de mirare că pentru Alin Gheorghiu Crăciunul ideal este… O să vedeți:
Crăciunul ideal 
Pentru mine Crăciunul ideal a fost cu toată familia reunită: mama, tata care nu mai este, Maria (soția mea) și Iulia (fiica mea)… Dar și atunci când traiau bunicii mei.
Obișnuiam să facem Crăciunul la București, la părinții mei acasă sau la vila noastră de la Siriu. Întotdeauna mama ne aștepta și ne răsfăța cu lucruri bune, pregătite de ea, iar tata cu o sticlă de vin cumpărată special pentru ocazia asta, cu mult timp înainte. După discuțiile legate de sărbătoare, cu toată încărcătura ei, treceam la subiecte actuale… filozofând (așa ne plăcea cel mai mult).
Iulia era fericită când își revedea bunicii, înconjurată de dragoste și atenție. Era de departe, răsfățata familiei.
Pomul de Crăciun nu lipsea niciodată din peisaj, împodobit într-un anumit fel, unic, de ochiul de pictoriță al mamei. Cadourile erau și ele prezente sub brad. Iulia era fascinată de artificii și nu mai avea rabdare să le aprindă repede pe toate. Așa că stingeam lumina, aprindeam bradul și cântam… Apoi Iulia desfăcea fericită cadourile.
Nu uitam niciodată motivul pentru care ne-am adunat. Și ar trebui să ne reamintim semnificația sărbătorii de fiecare dată: Crăciunul, cu lumina lui, este speranța că nu trăim în van. Craciunul pentru mine este simbol și speranță.
Închei cu vorbele maestrului Octavian Paler: ”Nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim…”
Daca vreti sa aflati mai multe despre Alin Gheorghiu, puteti citi un articol foarte interesant publicat pe adevarul.ro, sau îi puteti da like pe facebook.