Dacă ați cunoaște-o pe draga mea Noemi Meilman (Blogger, PR specialist si om de cultura) așa cum o știu eu, ați descoperi un om fascinant, atât de bogat și generos încât, uneori, pare ireală. Și pentru că povestea ei de Crăciun îmi amintește de unul din cântecele mele favorite – Little Wonders, al lui Rob Thomas, de astă dată, în mod cu totul și cu totul special, în loc de imagine generică, voi încerca o coloană sonoră. Dați click aici și lăsați muzica să vă pătrundă în suflet în timp ce citiți vorbele incredibilei mele Noemi…
Silent Night
Draga mea Lioara, eu îți voi scrie despre cateva seri de Crăciun din viața mea, toate, dar toate fiind pe același loc în inima mea și în amintirile mele. Așadar, în ordine cronologică:
Seara de Crăciunla Câmpina, înainte de sosirea lui Moș Crăciun. Stau pe scaun, la masa din bucătărie și îmi înmoi bucate de cozonac cu multă nucă, galben și perfect, în lapte cald. O privesc pe furiș pe mamaie, autoarea cozonacului, cumîși prinde șiragul de perle la gât și apoi își scoate șorțul de bucătărie, alb și apretat și se rujează în fața oglinzii. Sunt liniștită și fericită.
Sera de Crăciun, un an mai târziu. Toată lumea desface cadourile și spune bancuri (mama, tata, mamaie, bunica, Opapa). Mai puțin Omama, despre care eu știu că e în America, la rude, și tot întreb când se întoarce. Ea murise deja de vreo 4 ani, dar moareta era un subiecttabu în comunism.
Seara de Crăciun, câțiva ani mai târziu. Câmpina e dub zăpadă, mai devreme decât în alți ani. Sunt cu mamam și avem prima discuție serioasă în care simt că e prietena mea. Sunt foarte mândră de asta. Ajungem acasă, unde ne așteaptă tata și Opapa (bunica nu a venit și mamaie a plecat dintre noi între timp iar eu am crescut suficient cât să știu că nu e în vreo călătorie pământeană.)
Seara de Crăciun a lui 1991. Suntemd e doi ani în Israel (Tata și Opapap nu mai sunt printre noi.) și mama a cumpărat un brad artificial. (În Israel Crăciunul este sărbătorit doar de către arabii creștini și de expații creștini, dar la noi în casă ai mei mi-au făcut și Crăciunul și Hanukkah și în general au ținut toate sărbătorile, din punct de vedere culinar și cultural, nu religios.) Ne amuzâm cum pisicile încearcă să-și ascută ghearele și sunt ușor nemulțumite de rezultat. Miroase a sarmale. Mama face niște sarmale superbe. Sunt fericită. Cred că a fost cel mai fericit Crăciun al meu din ultimii mulți ani.
Seara de Crăciun, 2012. Mircea vine în casă cu Clint, o mogâldeață ușor hiperactivă. Cel mai frumos Crăciun din 1992 încoace.
Seara de Crăciun 2013. Avi e cu mine de aproape 2 săptămâni, încă nu realizez că viața mea se va schimba destul de mult. E și mama cu noi. Mă simt și euforică, și îngrijorată, și tensionată. Dar acum, în decembrie 2014 mă gândesc că tot ce a fost, cu bune, cu reke, a fost trăit de noi. Si suntem o familie și este de datoria mea să îi transmit fiului meu stările pe care mi le-au oferit dragii mei – mama, tata, mamaie, Opapa, bunica.
Sărbători frumoase, dragilor! Și să fiți sănătoși!
Pe Noemi o puteti gasi pe blog, Placerile lui Noe sau pe facebook.