În acea parte de țară în care m-am născut, există (sau exista? ) un obicei de primavara minunat: fetele se adunau în livezile împodibite de Mama Natura cu flori înmiresmate și-și jurau prietenie sinceră și sprijin la nevoie. Apoi făceau schimb de daruri (așa cum băieții fac schimb de sânge când își jură frăție de cruce) și pecetluiau totul cu un cântec.
Chiar dacă decorul e ceva mai sărăcăcios decât mi-aș fi dorit (pomii nu au înflorit încă si nici soarele nu e prea generos), aș vrea vă dăruiesc azi, de Mărțișor, acel cântec splendid. Se numește Lioara și e cântat, pentru voi, de mama mea. Pentru a-l asculta, dati click aici
Cu dragoste,
Lioaraaaa…mi-a fost dor de tine!!!! Stiu ca e aiurea, dar cand nu apari o perioada, simt ca lipseste o prietena de langa mine.
Multumesc pentru acest 1 Martie, asa cum am spus si pe Fb, melodia asta imi place mult…imi rascoleste amintiri dragi cu cei mult iubiti de mine.
Te pupppppp…si considera ca eu iti daruiesc un buchet de lalele bihorene! 🙂
Multumesc, Florina! Sa ai o primavara frumoasa si luminoasa! Te pup si eu si multumesc pentru lalele. O sa am grija sa nu se ofileasca niciodata.