Eram în anul întâi de facultate când am auzit (nu mai știu unde și nici în ce context) că, dacă scrii în noaptea dintre ani o listă de dorințe/planuri/vise/gânduri pentru anul ce începe, acestea se vor împlini. Evident, pe următorul 1 ianuarie mi-am pus în buzunarul de la piept, cu mândrie și infinită credință, prima mea listă cu dorințe de început de an. Erau multe. Prea multe. (Așa cum cred că e normal să ai la 18 ani – multe, prea multe dorințe/planuri/vise/gânduri). Mare parte dintre ele erau nebunești (să câștig la loto ar fi fost mult mai posibil), dar existau și câteva modeste, banale, absolut realizabile. Nici una nu s-a împlinit…
Dar asta nu m-a împiedicat ca în anul următor să scriu o nouă listă – mai chibzuită ca aceea dintâi, dar foarte lungă la rându-i. Mi-am zis să dau sorții o șansă: din potopul de cereri, doar doar mi-o împlini câteva. Procentul a fost dezamăgitor.
Si totuși am continuat. An de an…
Pe la 30 de ani am înțeles că toată povestea asta, cu listele, nu prea are nimic de a face cu soarta sau norocul sau superstiția, ci mai degraba cu planificarea. Asa că, în ciuda firii mele – completamente brambura și 99% impulsive, pentru a preveni dezamăgirile, listele mele au devenit scurte, concrete, calculate și la obiect. Ca și când mi-aș fi ordonat agenda. Plicticos!
Numai că vedeți dumneavoastră, soarta își are propriile liste/jocuri/pofte/planuri și o cam doare în pixul cu care le scrie de ce vrem noi. Așa se face că în anul în care am terminat de renovat apartamentul în care locuiam (așa cum îmi dorisem/planificasem) l-am și părăsit mutându-mă în altă casă și altă căsnicie (ce nu era în plan). În același an în care am început slujba la The One (așa cum îmi dorisem/planificasem) am și abandonat-o pentru a o aduce pe lume pe Anastasia (și nu era în plan)… De fiecare dată, soarta mi-a dovedit că știe mai bine decât mine ce trebuie să fac (să facă?), dăruindu-mi altceva, mai mult/mai bine/mai frumos decât aș fi putut eu dori/plănui/visa/gândi vreodată.
Asa se face că de câțiva ani încoace (de când am crescut în ani și-n minte) nu mai scriu nici o listă la început de an. O scriu la sfârșit. Aștern pe hârtie toate durerile, frustrările, nemulțumirile, patimile, răutățile, nedreptățile, supărările, neîmplinirile pe care le-am suportat sau le-am produs pe parcursul acelui an, pentru care dăruiesc și cer iertare, și-apoi dau foc hârtiei. Îmi golesc sufletul și viața de tot ce e urât, și pășesc în noul an curată și liberă, gata să primesc (sau să înfrunt) ceea ce mi-a pregătit soarta.
(De obicei aștept până în mai. Dacă văd că nu dă nici un semn, îi scriu o listă mică de dorințe, așa, ca să o stârnesc. Dar asta e cu totul altă poveste…)
Cu dragoste,
Foto: Christian Schloe/ http://www.liveinternet.ru/community/1726655/post281647571/
Draga mea,
Ai mare dreptate cand scrii ca soarta nu ne citeste listele… Si eu imi scriam listite scurtute pentru anul urmator, si acum vreo 2,5 ani (prin mai, coincidenta) am primit un plan incredibil de nefericit din partea sortii… Viata s-a schimbat la 180 grade, ignorand toate planurile marete de viata in familie, de cariera dorita, de copii multi frumosi si de iubire nemuritoare, de batraneti linistite alaturi de barbatul meu… Intr-o secunda, viitorul s-a naruit si a trebuit sa invat din nou sa traiesc, altfel, ce-i drept…
Sunt multe de scris, dar nu vreau sa intristez.. Poate dau o cafea candva, daca vrei sa asculti povestea unei necunoscute…
Asa ca nu mai cer nimic sortii… Prezentul e tot ce conteaza!
Carpe diem!
Xoxo,
Carmen S.
Oricand, cu drag, ne vedem la o cafea si povestim de toate. Stabilim detaliile pe un mesaj privat, Ok? Imi pare rau pentru toate necazurile pe care le-ai indurat. Din pacate toti avem parte de surprize placute si neplacute (iar pentru acestea din urma nu sunt sigura ca exista intotdeauna un inteles), avem ani buni sau rai… Si nu prea cred ca timpul le vindeca chiar pe toate. De aceea cred ca ai dreptate, draga mea Carmen, trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa. Sa stoarcem si ultimul strop de fericire din ea si sa o pastram in suflet pentru totdeauna. Te imbratisez cu toata dragostea si iti trimit un gand bun care sa-ti tina de urat, sa-ti lumineze sufletul si sa-ti aduca macar un dram de liniste. Tinem legatura si ne vedem, cu siguranta!