Am scris acest articol cu ceva timp în urmă, pentru revista ELLE. La vremea aceea subiectul mi s-a părut interesant și atât. Cu mintea de acum, găsesc că informațiile cuprinse aici sunt esențiale pentru oricine vrea să crească copii fericiți, să aibă iubiri/relații/căsnicii împlinite, care să-i lase inima și mintea întreagă până la adânci bătrâneți.
« Creierul este cel mai mare organ sexual”, declara, într-un articol publicat în revista Time, Sandra Witelson, o doamnă neurocercetător, faimoasă în anii ‘90 pentru studiile făcute pe creierului lui Albert Einstein. Deci, e adevărat. Există diferențe reale și vizibile între creierul femeii și cel al bărbatului. Mai multe decât ne-am fi putut imagina cu zece ani în urmă. Și pentru că e construit diferit, funcționează diferit: percepem lumea diferit și prelucrăm diferit informația. Unele dintre aceste diferențe nu determină modificări comportamentale semnificative. Altele, dimpotrivă, ne schimbă într-o manieră neașteptată și nu putem fi așezați în niște tipare fixe. Creierul se modifică în permanență, în funcție de activitatea hormonală, mediul în care evoluam, procesul de învățare și exercițiu prin care trecem, în funcție de dieta sau de medicamentele pe care le folosim la un moment dat.
Încă din perioada intrauterină, hormonii determină organizarea distinctă a creierului în funcție de sex. Pentru câteva săptămâni după conceptie, avem toți aceeași identitate sexuală. Apoi, genele își intră în drepturi și… totul se schimbă: creierul se organizează după tipare feminine sau masculine. Pe parcursul vieții, începând din copilărie, această organizare va avea un efect fundamental asupra atitudinii, comportamentului și dezvoltării noastre intelectuale și emoționale. Cu alte cuvinte, ne facem o idee despre ceea ce suntem încă din pântecele mamei, ne alegem oarecum locul în schema socială și apoi așteptăm nerăbdători sa ieșim în lume, să-l împlinim. Deci e absurd să credem că diferența de funcționare a creierului este datorată exclusiv biologiei sau exclusiv societății (așa cum se credea la sfârșitul anilor ‘60, începutul anilor ‘70). Cele două elemente interacționează încă de la naștere și ne fac viața mai interesantă.
Oamenii de știință au studiat diferențele între sexe încă din clipa în care au început să studieze creierul. În secolul XIX se spunea că corpus callosum (un pachet de fibre nervoase care conectează cele două emisfere ale creierului), considerat responsabil pentru dezvoltarea intelectuală, are o suprafață mai mare la bărbați. Apoi în 1980, ni s-a spus că, dimpotrivă, corpus callosum este mai mare la femei, și ni s-a explicat astfel de ce partea dreaptă a creierului (emoțională) este mai bine conectată la partea dreapta (analitică). Dar și această teorie a fost între timp discreditată și cercetătorii au continuat disputa.
Majoritatea studiilor spun că creierul bărbatului este cu 10% mai mare decât creierul femeii. Chiar dacă ajustam procentul, gândindu-ne că un bărbat este în medie cu 8% mai înalt decât o femeie, creierul bărbaților rămâne în continuare mai mare. Se știe însă că nu mărimea este cea care determină capacitatea intelectuală. Barbații și femeile obțin scoruri asemănătoare la testele de inteligență, iar majoritatea savanților nu pot face deosebirea între un creier de femeie și unul de bărbat dintr-o singură privire. Așa că studiile mai recente au lăsat deoparte această obsesie legată de mărimea creierului și, datorită noilor tehnologii, au început să se concentreze asupra functionării și evoluției lui. Cu cât au cercetat mai în amănunt, cu atât au descoperit lucruri mai interesante.
La câteva ore de la naștere fetele sunt mult mai sensibile la atingere decât băieții. Cel mai sensibil băiat simte mult mai puțin decât cea mai puțin sensibilă fată. Și în privința sunetelor, fetele sunt mai puțin tolerante. Ele percep sunetele de două ori mai puternic decât băieții. De aceea fetele sunt mai deranjate de zgomote, durere sau discomfort, dar pot fi ușor liniștite dacă li se vorbește sau li se cântă. Chiar înainte de a înțelege vorbirea, fetele reușesc să identifice mai ușor decât baieții conținutul emoțional al cuvântului, iar interesul pentru comunicare se menține în continuare crescut. Un studiu făcut pe copii cu vârste între 2 și 4 ani a dovedit că fetele susțin contactul vizual cu un adult care tace pe o perioadă dublă de timp, comparativ cu băieții, iar proporția se menține și în cazul unui adult care vorbește. Încă din leagăn , fetițele gânguresc în prezența cuiva. Băieții preferă să admire figurile geometrice sau o jucărie în mișcare. Ei sunt mai activi și dorm mai puțin. Fetele își demonstrează activitatea cerebrală altfel. La patru luni, fetițele reușesc să deosebească în fotografii figurile oamenilor pe care-i cunosc de cele ale necunoscuților. Băieții nu.
Toate aceste diferențe se mențin pe parcursul creșterii. Pe măsură ce evoluează, băieții manifestă un interes sporit în a explora fiecare amănunt al micii lor lumi. Masa lor musculară mai mare le facilitează acest lucru și le dă o oarecare independență. Puse în fața unui obstacol care le separă de mamă, fetele se așează în fund și încep să plângă. Băieții, dimpotrivă, organizează o expediție pentru a vedea cum se poate ocoli mica barieră. Băieții se joacă mai viguros și ocupă mai mult spatiu; fetele preferă jocurile sedentare. Dacă construiesc, construcțiile lor sunt lungi și joase, spre deosebire de băieți, care vor să atingă cerul cu creațiile lor. Un nou venit în grupul de joacă, indiferent de sex , e primit cu prietenie și curiozitate de fete; cu indiferență de băieți. În jurul vârstei de patru ani, fetele și băieții încep să se joace separat, instituind mica lor segregație sexuală. Pentru băieți nu e interesant dacă un partener de joacă le e simpatic sau nu. Dacă e folositor, face parte din gașca. Fetele, în schimb, exclud din grup pe oricine „nu e drăguț”. Fetele acceptă să se joace cu copii mai mici, băieții incearcă să pătrundă în grupul copiilor mai mari. Fetele rețin numele partenerilor de joacă; băieții le uită de cele mai multe ori. Băieții inventează povești cu război și aventuri; fetele își construiesc povestea în jurul unor elemente cunoscute: familie, emoții, prieteni. Băieții spun povestea din punctul de vedere al atacatorului, fetele din punctul de vedere al victimei.
Mărimea creierului fetelor începe să se definească în jurul vârstei de 11-12 ani. Pentru băieți, această etapă vine cu trei ani mai târziu. Asta nu înseamna că fetele se maturizează mai repede, cum se credea inițial. Totuși, un studiu făcut în 1999, pe 508 copii, băieți și fete, a demonstrat că anumite părți ale creierului băieților (cele care procesează raționamentele mecanice și de spațiu, concentrarea vizuală și coordonarea ochi-mână) se maturizează cu 4-8 ani mai rapid. În schimb, zonele creierului care răspund de fluența verbală, scriere și mediu de familie se maturizează cu mult înainte la fete.
Ajunse la vârstă adultă, se pare că femeile au mai multe legături neuronale între cele două emisfere, un număr mai mare de neuroni în anumite zone ale creierului și folosesc o parte mai mare a creierului, pentru mai multe funcții diferite. Așa se explică de ce femeile își revin mai rapid după un accident cerebral, de vreme ce partea sănătoasă a creierului lor este deja antrenată să compenseze funcțiile părții afectate. Bărbații, în schimb, își concentrează activitatea cerebrală (indiferent de natura ei) în regiuni mai restrânse.
Chiar dacă ambele sexe folosesc aceeași parte a creierului pentru gestionarea emoțiilor, se pare că femeile au legături mai puternice între acestea și acele regiuni ale creierului responsabile de abilitățile verbale. (De aceea femeile obișnuiesc să vorbească despre propriile sentimente, în vreme ce bărbații își manifestă îngrijorările exclusiv prin comportament. ) Studiile recente au dovedit că bărbații obișnuiesc să spună și să facă anumite lucruri, fără a se gândi la repercusiunile pe care acțiunile lor le pot avea asupra celor din jur și pe măsură ce înaintează în vârstă, tind să piardă țesut din acea parte a creierului, localizată în spatele frunții, care determină autocontrolul și sentimentul de responsabilitate. Și așa mai departe…
„Cele mai surprinzătoare diferențe de structură sunt totuși în afara creierului. Dacă un bărbat și o femeie privesc simultan același peisaj, văd lucruri diferite”, spune Leonard Sax, un psiholog a cărui carte, „Why Geneder Matters”, a făcut furori în Statele Unite . „Femeile pot vedea culori și texturi pe care un bărbat nu le percepe. Aud lucruri pe care bărbații nu le aud și miros arome pe care bărbații nu le percep. Or, cum ochii, urechile și nasul sunt cele mai importante porți către creier, sensibilitatea lor afectează direct dezvoltarea creierului, încă din momentul nașterii.”
Studiile făcute pe șobolani au arătat că retina masculină are mai multe celule care percep mișcarea, în vreme ce retina feminină percepe preponderent informații legate de culoare sau textură. Dacă această teorie e valabilă și în cazul oamenilor, ar putea explica de ce nou-născuții băieți, spre deosebire de fete sunt capabili să detecteze mișcarea unei jucării deasupra patutului lor, cum a demonstrat un experiment făcut în Anglia; de ce băieții preferă să se joace cu jucării mișcătoare (mașini, camioane), iar fetele preferă păpușile colorate și folosesc mai multe culori în desenele lor.
Urechea femeii este, la rândul ei, mult mai sensibilă la sunete, decât cea a bărbatului. Studiile făcute pe bebeluși au arătat că fetițele aud anumite sunete mai clar decât băieții, iar diferența se accentuează la maturitate. În ceea ce privește mirosul, un studiu publicat în Nature Neuroscience a arătat că femeile sunt mult mai sensibile decât bărbații la anumite mirosuri, în ciuda expunerii repetate. „Asta nu înseamnă că femeile au o capacitate de percepție mai mare, ci demonstrează că suntem specii diferite, construite diferit pentru a supraviețui. Femeile își pot aminti culoarea și textura unei anume plante pentru a o putea evita în cazul în care e periculoasă. Tot pentru supraviețuire, bărbatul a fost înzestrat cu o capacitate mai mare de a detecta mișcarea, pentru cazul în care un atacator intră în perimetrul său. Ce e mai bine? Avem nevoie de amândouă”, spune Sax.
Bun, acum că am devenit conștienți de diferențele dintre noi, ce e de făcut? Cum trebuie interpretate aceste informații? Inițial cercetătorii erau împărțiți în două tabere: una care susținea că aceste diferențe trebuie respectate și alta care credea că ele pot fi schimbate și educate în funcție de mediul înconjurător. De curând a apărut o teorie de mijloc: bărbații și femeile sunt diferiți inițial, dar trebuie să folosim condițiile de mediu în așa fel încât aceste diferențe să nu se transforme în limite. Prin urmare, problema comunicării dintre sexe, a conviețuirii armonioase și fericite, ține de educație, nu de temperament. Iată de ce cred că e bine să cunoaștem diferențele de funcționare și de structură ale creierului nostru, să le folosim în avantajul nostru și să fim pregătiți să contrabalansăm dezavantajele.
Din fericire, capacitatea de evoluție a creierului uman e fenomenală. Un studiu publicat în revista Nature a demonstrat că, în funcție de lucrurile pe care le învață, creierul suferă o modificare de structură (crește cantitatea de materie cenușie în acele zone ale creierului care sunt antrenate în respectivul proces de învățare). Se pare că singura soluție pentru a învinge datele biologice și de a ne contopi perfect (precum Yin și Yang) este să abordăm problema conștient. S-ar putea să descoperim atunci că, deși femeile sunt de pe Venus și bărbații de pe Marte, pot face casă bună pe Pământ.Dar până atunci mai e cale lungă: 359 de zile. (Nu, parcă atâtea au mai rămas? ) Avem tot timpul să le umplem (zilele sau clipele, cum vreți voi) cu povești , îndeajuns de frumoase și de puternice, pentru ca la anu, când le-om arde pe cer să nu se facă dor, ci stele. Să le privească și alții și să-și încălzească viața la lumina lor. Eu asta va doresc!