Cadoul meu

Cred in semne, cred in vise, cred in zane si ingeri, cred in Dumnezeul din noi, cred in unicorni, cred in iubire, cred in cuvinte, cred in lumina din zori, si in flacara violet cred, cred in( cate-n) luna si in stele, cred intr-un dincolo legat firesc si duios de un dincoace si in fiecare zi gasesc cate o dovada ca nu ma insel. Daca incercati sa imi dovediti altminteri, va rog sa nu va obositi; nu o sa-mi tulburati apele, cu atat mai putin credinta. Acum, ca ne-am lamurit pozitiile, sa va povestesc intamplarea de alaltaieri, de ziua mea.

Cautam niste poze in calculator, cand mi-a sarit in ochi un desen straniu, cel alaturat. Ceea ce vedeti este prima reprezentare grafica a unui om, facuta de mine la varsta de 1 an si 8 luni. E drept seamana mai mult cu un greiere, dar tinand seama de preferintele mele de la acea varsta as risca sa spun ca ar fi trebuit sa fie Mireille Mathieu. Ii adoram vocea si frizura. Poate de aceea, mare parte din copilaria mea am fost tunsa aidoma ei.  

Atasat de imagine era textul urmator, trimis de tata cu doi ani in urma. De atunci am trecut de zeci de ori pe langa el si numai alaltaieri am simtit imboldul sa-l redeschid.  E cadoul meu de dincolo.

Dragele mele,

M-a vizitat și pe mine melancolia și trebuind să mi-o ascund sub niște amintiri mai luminoase, mi-am adus aminte că voi mă considerați la acea vreme un tată aspru și intolerant. Bunicul copiilor voștri aduce câteva argumente că era un Bu  „in nuce.”

(Nota: tata a fost un bunic uluitor, iar copiii nostri l-au adorat. Ii spuneau Bu.)

                                                                             *

Ralucuța mea,

Îmi vine în minte un moment în care Unchiul Nelu, știind câte parale fac, ca să nu-mi pierd cheile de la mașină, mi-a dat un breloc.

Tu ai întrebat imediat „Ce înseamnă breloc?”

Iar eu, ca un tată obosit de „ce înseamnă?” aruncat continuu asupra mea de Anca și Lioara, niște curioase dincolo de copilărie, ți-am răspuns:

„Tu ești brelocul meu!”

Am aflat abia ieri incompleta explicație din DEX: „…breloc înseamnă o mică podoabă care se poartă la gât sau brățară.”

Eu te-am purtat la inimă…

Te iubește

Tata

                                                                             *

Ancuța mea,

Îmi aduc aminte foarte exact o confruntare cu tata în care discutam o preferință literară. Eu ca de obicei eram aprins și profitam de sufletul și vorba blândă a celui mai bun tată de pe pământ. Nota discuției fiind prea înaltă, tata mi-a spus niște vorbe de neuitat:

„Puiul meu, ești cam dur, în disputele cu mine… Dar cunosc pe cel care mă va „răzbuna”.

„Cine?”, am sărit ca ars.

„Ea a zis Tata”, arătându-te pe tine care te jucai complet absorbită de o jucărie nouă…

Ce prorocire minunată a rostit Tata și ce frumos l-ai „răzbunat”, Puiu Tatii…

Te iubește,

Tata

                                                                            *

Lilișca mea,

Tu erai de mică foarte înzestrată.  Aveai o memorie de elefant, erai foarte bună la toate studiile, dansai cu grație de balerină, aveai și aliură politică de șefă, alergai mai repede decât gazelele din desenele animate și toți căutam să ghicim ce vei face când vei fi mare, deși erai un plastician evident! Uite pilde: (aici era atasat desenul din imagine)

Apoi am crezut că vei fi o mare actriță, dar ai renunțat la o carieră strălucit începută, ca la o excursie într-un vis.

De data aceasta nu mai ai dreptul să renunți, nu în fața mea ci a unei destinații date de Dumnezeu.

Și cu el nu te poți juca. Dacă nu ai sa scrii, n-am sa te iert nici dincolo de moarte!

Talantul din Biblie e mai mult decât toate monedele lumii la un loc.

Te urmăresc zi de zi,

Tata