A mai rămas un singur pas: să ducem bradul cu povești într-un loc bun și curat, în care prind viață toate visele, speranțele, poveștile, amintirile și iubirile noastre (numiți-l cum vreți),si-aici să-l luminăm cu gândurile noastre bune, cu bucuriile anului ce a trecut, cu dorințele anului ce va să vie, cu dorul celor dragi, cu toate stelele sufletului nostru.
Să aveți zile frumoase ”ca seara din ast seara și ca ziua de mâine”!
Și-n loc de colind, va dăruiesc un text cald și frumos ca seara de Ajun, scris un OM pe care-l prețuiesc foarte, ce și-a transformat gândul într-un Oraș al Minunilor, numai bun să ne găzduiască pe noi toți, cei ce visăm frumos: Cornel Ilie (Vunk)
.
ImBRADiseaza-ma.
Reflecta mereu la ce este in jurul lui. Dar reflecta si ce se intampla, pentru ca asa este materialul din care este facut, sa luceasca si sa se oglindeasca in el, de jur-mprejur.
Este un glob ce asteapta sa se instaleze in brad. Pentru cine este in afara lui, o lume-ntreaga se vede deformata in acest glob, de culoare mov.
Acum, in cutia lui, pe raftul al doilea, in dulapul din coltul camerei, verifica in gand daca a numarat bine saptamanile si lunile care au trecut de la Craciunul trecut. Da, si de a douazecisipatra oara ii iese acelasi rezultat – este a doua saptamana din decembrie si asta inseamna ca foarte curand cineva va deschide usa si cutia si va ajunge, din nou, in bradul verde din sufragerie.
Mai are putin si o vede, din nou si asta era cel mai important pentru el.
Ea statea intr-o alta cutie, pe acelasi raft, in acelasi dulap. Tot anul asteapta gatita in galbenul-auriu ca o rochie de bal, infasurata in jurul propriului inceput si sfarsit.
Diva oricarui brad este pregatita sa il inconjoare din cap pana-n picioare, sa-si cucereasca teritoriul, sa inhibe toate globurile si sa sclipeasca in luminile instalatiei electrice, care-si vor trece culorile electrice prin luciul ei, al betealei cu mii de ace.
Globul, in acest timp, isi pregatea bucata aceea de sarma cu care se va agata de o ramura, ca si cum si-ar face freza. Se privea intr-un alt glob si-si spunea in gand ca, de data asta, nu va mai rata ocazia sa ii propuna betealei sa fuga in lume impreuna cu el.
Se saturase sa o vada doar aproape o luna pe an si chiar si atunci nu erau niciodata singuri.
A pus la punct un plan de evadare, pe care abia astepta sa i-l spuna si ei, in prima noapte dupa instalare, cand si bradul si beculetele si celelalte globuri se dezmortesc si nu sunt foarte atente la ce se intampla in jur.
In aceasta casa, nu se schimba decat bradul, nu si cele ce impodobesc bradul. Asta s-a hotarat intr-o dimineata de 9 ianuarie, cand l-au amenintat pe proprietarul casei ca ele, globurile si beteala, sunt singurele care stiu cine este Mos Craciun si ca, daca vor fi schimbate, vor spune tuturor tot ce stiu despre el. L-au numit santaj traditional si li s-a parut echitabil macar atat sa merite, dupa ce ca sunt bagate in seama atat de rar.
Beteala, in toata extravaganta ei, era o timida, de fapt. Se gandea mai mereu la globul care o sprijinea sa nu-si incurce acele in cele ale bradului. L-ar fi infasurat acum cu totul, dar nu era, inca, timpul. Acele ceasului sunt mai puternice decat acele ei. Dac-ar stii ea ca si globuletul o avea in gand mereu…
…chiar in momentul asta, mai definitiveaza ceva la planul lui secret de evadare. Asadar, in noaptea dinspre Ajun si craciun, cand Mosu’ vine sa lase cadourile, beteala se agata de gulerul lui, ca atunci cand pleaca sa o traga si pe ea dupa el. In celalalt capat al ei, globuletul sta pe faza si se agata de ea, sa zboare pana la buzunarul Mosului si sa se ascunda acolo. Este planul perfect! I-a luat o primavara, o vara si o toamna sa-l puna la punct, dar a meritat. Acum nu-i mai ramane decat sa o convinga si pe ea sa il urmeze si sa zboare cu Mosul undeva unde e iarna mereu si brazii nu se impodobesc doar pentru cateva saptamani si ei pot sa stea mai mult timp impreuna.
Mai este putin. Foarte putin.
Deocamdata, fiecare in cutia lui, pe acelasi raft, intr-un dulap dintr-o camera, asteapta sa li se dea verdele unui brad pentru a se intalni, din nou.
Si se vor reflecta unul in celalalt in fiecare clipa.
Pana la urma, Craciunul este un moment de regasire si de impartasit dragostea. Fiecare cui simte. Ca o evadare din toate supararile care s-au asezat intr-un an in sufletele lor, ca praful pe hartie.
Pentru oameni, cutia este casa, raftul este o strada, dulapul un oras, iar camera o tara intreaga. Dar traim toti in aceeasi lume frumoasa.
Cea in care Mos Craciun este cel mai de incredere martor si complice al evadarilor noastre interioare