Prietena mea Alice este ca o dimineață de Crăciun: aduce lumină, bucurie, iubire, sărbătoare, speranță, împăcare și acea tihnă ce o simți numai în preajma familiei și a prietenilor dragi, oriunde s-ar afla. Povestea ei, ce se așează în brad chiar acu, e un dar de preț.
Sărbători fericite, tuturor!
Scrisoare deschisă către Moș Crăciun
În timp ce copiii mei completează cu liste nesfârşite de jucării misivele lor către Moş Crăciun, îmi adun și eu curajul de a cere, de a spera, de a visa.
“Dragă Moş Crăciun,” – am scris și eu pe furiș într-o scrisoare – “adu, te rog, sănătate și bucurie pentru copiii mei și răbdare și calm pentru noi, părinții lor câteodată depășiți de treburi și griji. Ajută-mă, te rog, și să mai slăbesc puțin, ca să fiu din nou atrăgătoare şi suplă, ca să-mi plac mie, înainte de toate, fiindcă bărbatului iubit îi plac și așa mai plinuță. Dar eu nu vreau, Moșule, să mă resemnez cu cele cinci kilograme în plus pe care mi le-ai adus acum cinci ani, știi tu, când mi-ai adus-o și pe Crăciunița Iza, fetița noastră cea mică! Așa că ia-le acum înapoi – accept chiar și să mi se facă rău de la piftie și să nu mai pot mânca nimic de sărbători – și dă-mi în schimb lucruri care cântăresc mai mult nu pe cântare, ci în veșnicii: o nouă carte, vise curajoase, generozitate și putere de a înțelege rostul meu în propria viață, o țară mândră și demnă, în care să-mi placă să trăiesc.
Fii bun, Moşule, şi pune în desaga ta şi daruri pentru prietenele mele care-mi locuiesc în suflet şi pe bloguri, şi învață-le să își dorească iubiri mari şi întregi, trăite lângă bărbaţi de onoare, care să le merite şi să le facă fericite. Adu-mi în preajmă oameni buni şi de cuvânt, care să nu mă trădeze şi să nu mă invidieze de îndată ce le-am îngăduit să-mi vină mai aproape. Dă-mi putere de muncă, să pot să-mi întreţin familia şi să-mi bucur copiii cu tot ce-şi doresc. Şi adu-mi, te rog, chiar dacă nu-ţi va fi uşor, puterea să fac lucruri care să preschimbe lumea într-una mai bună, îndrăzneala să mă lupt şi-n anul care vine cu nedreptăţile planetei, obrăznicia de-a spune mai departe adevărul şi numai adevărul.
Dar mai presus de toate, te rog, Moşule, din tot sufletul, să-mi aduci putere să-mi păstrez pe mai departe dragostea vie şi fără prihană, ca să mă bucur de fericirea pe care am aşteptat-o o viaţă şi de care, chiar şi acum, când am găsit-o, mă îndoiesc adesea că poate rezista mai mult de-un anotimp, un an, un timp. Pentru că nu pot trăi fără dragoste, dar nici cu ea parcă nu ştiu să trăiesc…”
Și pentru că n-am găsit adresa Moșului, am trimis scrisoarea pe adresa mea, ca să fiu sigură că se vor rezolva toate rugămințile din listă.