Copiii spun întotdeauna adevărul

 

 

 

 

 

Astăzi vreau să vă fac un dar special. E vorba de unul dintre articolele foarte dragi mie, scris cu ani în urmă pentru casa Bulgari (ce a fost publicat într-un supliment ELLE). Trebuia să umplu două pagini de revistă cu vorbe frumoase și interesante despre Petits et Mamans, parfumul lor pentru copii. Am stat o săptămână în fața calculatorului, în cea mai cruntă pană de inspirație. Intrasem déjà în criză de timp. Până ce, într-o dimineață, ducându-l pe Matei la grădiniță, mi-a venit ideea salvatoare : am intrat în clasa si i-am rugat pe copii să mă ajute, să-mi spună tot ce știu despre parfumuri, pentru că nu mă descurc singură. După ce m-au privit de sus o vreme (lucru pe care Matei mi l-a reproșat ani buni după aceea și am jurat ca pe viitor să îmi pregătesc mai atent discursul de captatio benevolentiae) micii mei consultanți au decis că sunt totuși suficient de simpatică ca să mă bucur de sprijinul lor. Iată ce a ieșit :

Eu : Ce este parfumul?

Ciprian : Parfumul e un lichid…

Clara : … care miroase frumos.

Cosmin : Da, super ! Miroase a flori.

Bogdan : Da, super ! Mama mea, câteodată, miroase a lămâie.

Daria : Lămâia e un fruct nu o floare. Lămâia e ca cireaşa.

Clara : Nu e ca cireaşa. Cireaşa e mai roşie şi lămâia e mai acră şi cireaşa se aşează pe tort. Ce tu ai văzut tort cu lămâi pe el ?

Vlad : Pe mine nici măcar nu mă interesează. Eu folosesc doar gel de păr. Şi azi dimineaţă mi-am dat cu gel. Uite, vezi ?

Ana : Eu folosesc parfum de când eram bebeluş. Şi, când m-am născut, mama şi tata mi-au arătat parfumul lor.

Eu : Cum adică ?

Ana : Of, Doamne ! Iar trebuie să explic : într-o zi mama şi tata se plictiseau şi ca să le treacă plictiseala s-au parfumat. Şi apoi au mirosit aşa de frumos că s-au îndrăgostit unul de celălalt şi, de fericire, m-au făcut pe mine.

Bogdan : Și tata foloseşte parfum când e fericit. Sau când vrea să aibă noroc. Are un parfum special pentru fotbal. Şi un tricou cu fotbal. Și ne parfumăm toţi când mergem la meci.

Ilinca : Tata are un parfum pentru bărbierit. Dar e d-ăla care ustură.

Clara : Şi tata are un parfum pentru bărbierit. Se dă cu el ca să-i crească părul la loc. Eu nu am voie să mă ating de el, că îmi creşte păr în palme. Dar l-am dat pe Mau.

Eu : Cine e Mau ?

Clara : Pisoiul nostru. Se bate cu toţi nebunii de motani şi odată s-a lovit aşa tare că i-a căzut tot părul de pe cap. Desigur că l-am dat cu parfum ca să-i crească blana la loc.

Eu: Şi i-a crescut?

Clara : Nu ştiu, că nu l-am mai văzut de atunci. A fugit.

Ana : Poate s-a îndrăgostit… Dacă l-ai parfumat !

Cosmin: Da, super ! Şi acum are puiuţi şi nu poate să-i părăsească.

Eu: Deci de asta folosesc oamenii parfum, ca să se îndrăgostească ?

Cosmin : Da, super !

Sara : Mama spune că trebuie să ne parfumăm ca să mirosim frumos, că altfel nu ne mai ia nimeni.

Eu : Cum adică ?

Sara : Cu taxiul. Nu ne mai ia nimeni.

Clara : Și nici cu metroul. Pleacă toţi oamenii din metrou, dacă miroşi urât.

Sara : De asta trebuie să ne spălăm cu săpun, să fim curaţi , să ne parfumăm…

Vlad : Eu folosesc gel de păr, că e destul de parfumat şi aşa.

Ana : Eu m-am parfumat de dimineaţa în maşină. Mi-am pus aici (arată spre piept).

Sara: Noi ne parfumăm în baie.

Daria : Noi avem parfum de baie. Dar numai mama are voie să-l atingă. E toxic.

Eu : Ce înseamnă toxic ?

Matei : Ceva ce nu ai voie să pui pe piele.

Daria : Sau să mănânci. Dacă mănânci ceva toxic te doare burtica.

Eu : Dar nici parfum nu ai voie să mănânci, deşi nu e toxic.

Matei: Nu, dar are gust rău. Beah!

Daria: Da, e amar.

Eu: Există parfumuri speciale pentru doamne, pentru domni şi pentru copii?

Sara : Desigur. Cele pentru doamne sunt mai scumpe şi le cumpără întotdeauna tata. Pe cele pentru copii le aduce Moş Crăciun.

Ana : Nu-i adevărat. Mie mi-a adus mama un parfum de la un ursuleţ.

Vlad : Eu nu am parfum, folosesc doar gel de păr.

Eu : De ce ?

Vlad : Pentru că nu-mi place.

Eu : De ce ?

Vlad : De-aia. Nu-mi place să miros frumos. Odată, când eram eu mic, mama m-a parfumat cu esenţă de flori şi m-au muşcat albinele.

Matei : Poate au crezut că eşti o floare.

Ana : Sau poate ai făcut tu ceva rău. Albinele sunt bune. Nu ne atacă niciodată fără motiv.

Bogdan : Aha ! Deci de-aia miroase mama a lămâie !

Cosmin : Mi-e dor de mama.

Clara : Mama mea miroase întotdeauna aşa de frumos.

Ciprian: Mama mea miroase a prăjituri.

Matei : În fiecare dimineaţa când vin la grădi mama mă parfumează pe mânuţă. La prânz, când nu pot să dorm, închid ochii, îmi pun mâna sub cap şi mă gândesc că mă ţine mama în braţe.

Ana : Da, şi eu îmi aduc aminte de mama cînd ţin ochii închişi. Mama mea miroase a miere.

Eu: Să înţeleg că parfumul ne ajută să ne amintim de oamenii ce ne sunt dragi?

Ana : Da. Şi ne face să ne îndrăgostim şi mai tare de ei…

Matei : Si să fim fericţi…

Sara : Si frumoşi.

Daria : Dacă nu e toxic, desigur.

Vlad : Mi-e dor de mami a mea !